Cu mii de ani în urmă, civilizațiile antice foloseau propolisul pentru beneficiile sale medicinale. În vreme ce egiptenii antici îl includeau în ritualurile de înfrumusețare și de conservare a organismului, grecii și asirienii i-au recunoscut proprietățile de vindecare a rănilor și a tumorilor.

În “civilizația” albinelor, substanța este folosită încă pentru consolidarea stupului și lipirea fagurelui. Secretul produs în natură fost preluat de oameni cu același scop: protecție împotriva intrușilor – fie ei bacterii, ciuperci sau virusuri – și menținerea vitalității.

Studiile moderne privitoare la proprietăţile acestui preparat natural i-au uimit pe oamenii de ştiinţă: nu mai puţin de 21 de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite și 30 de tipuri de virusuri sunt distruse de propolis. Iar proprietăţile sale terapeutice nu se opresc aici, eficienţa sa fiind demonstrată în nu mai puţin de 200 de afecţiuni.

Enigma din stup: Propolisul este un „cocteil” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa plopilor, a mestecenilor, a castanilor, a sălciilor, a frasinilor, a aninilor şi ale unor specii de pomi fructiferi. Cum ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, aşa încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi practic similare, rămâne o enigmă.

O enigmă este şi cum au putut medicii antici, cum ar fi Galen sau Pliniu, să identifice, fără a beneficia de mijloacele moderne, proprietăţile sale terapeutice. Un lucru este cert: primăvara, albinele culeg un medicament excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.

Remediu de tradiţie în medicina naturistă din România, propolisul se găseşte uşor la apicultori, fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid, ca tinctură alcoolizată. Propolisul brut de bună calitate se recunoaşte printr-un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic, precum şi prin lipsa de luciu (propolisul lucios are foarte multă ceară în el şi ca atare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).

Propolisul este un produs apicol cu o compoziție chimică complexă, nu mai puțin de 300 de compusi naturali și:

  • 50% rășină
  • 30% ceară de albine
  • 10% uleiuri esențiale
  • 5% polen
  • 5% alți compuși organici

Compoziție chimică

Din cei aproximativ 300 de compuși chimici din propolis, majoritatea sunt antioxidanți.

În mod specific, propolisul conține polifenolii numiți flavonoizi, o substanță produsă de anumite plante cu scopul de a se proteja. Se găsesc și în alte alimente recunoscute pentru proprietățile lor antioxidante: fructe de pădure, ceai verde, legume, vin roșu.

Ce afecțiuni tratează:

Consumul este recomandat cu precădere în sezonul rece pentru creșterea imunității, însă o serie de afecțiuni își găsesc remediu în urma unui tratament cu tinctură de propolis. Prin acestea se numără:

  • hipertensiune
  • inflamarea rinichilor și a ficatului
  • gripă și faringită
  • simptome de ulcer
  • afecțiunile respiratorii
  • durerile de măsele
  • simptomele asociate menopauzei
  • afecțiuni ale pielii
  • arsuri de gradul I
  • mahmureală
  • durerile de stomac și paraziții intestinali

9 beneficii ale tincturii de propolis

  • Are efect anti-inflamator, vindecă rănile și arsurile

Beneficiul primar pentru sănătate este efectul anti-inflamator al propolisului. Ingerat sau aplicat local, studiile au demonstrat că substanța poate ajuta persoanele care au suferit arsuri să se vindece mai repede prin accelerarea dezvoltării unor noi celule, sănătoase.

Astfel, sunt șanse ca persoanele care consumă în mod regulat tinctură de propolis să aibă mai puțină probleme cu inflamațiile din corpul, implicit mai puține boli cauzate de acestea.

  • Vindecă și ameliorează herpesul

Unguentele care conțin propolis grăbesc timpului de vindecare al rănilor și reduc simptomele cauzate de virus. Cercetătorii au descoperit ca propolisul reduce numărul de viruși din organism și protejează împotriva viitoarelor erupții cutanate.

  • Acționează împotriva celulelor canceroase

Administrarea tincturii poate fi o formă de terapie complementară, întrucât s-a demonstrat că reduce posibilitatea ca anumite celule să devină canceroase și împiedică celule canceroase să se multiplice.

  • Combate răceala

Bunicile știu ce știu, nu degeaba țin sticluța cu tinctură lângă pliculețele de ceai. Extractul de propolis poate preveni sau scurta în mod natural răceala și ameliorează considerabil tusea și durerile în gât.

Rezultatul unui studiu arată că un grup de copii tratați cu propolis pe perioada anotimpului rece s-a confruntat cu mai puține simptome de răceală decât un grup privat de acest tratament naturist.

  • Efect anti-micotic, ameliorează simptomele candidozei

Candida sau candidoza este o infecție ce afectează pielea și alte mucoase, în momentele în care imunitatea este foarte scăzută. Tinctura de propolis are acțiune antifungică în organism și are efecte asupra a 40 de tulpini diferite de ciuperci inclusiv Candida.

  • Efect analgezic

Clătirea cu tinctură de propolis pe post de apă de gură, de cinci ori pe zi, timp de o săptămână, accelerează vindecarea și reduce inflamațiile după intervențiile chirurgicale la nivelul gurii. De asemenea, reduce durerile și rănile provocate de afte bucale.

  • Ameliorează boli și afecțiuni ale stomacului

Administrată zilnic are efecte cicatrizante și de reglare a secrețiilor gastrice și stimularea secreției biliare. Ameliorează durerile de stomac, dar și simptomele unor afecțiunilor mai grave precum ulcer, enterite, colite și alte boli alte stomacului.

Pentru a nu agrava anumite simptome, din cauza compoziției de alcool, se administrează în fiecare dimineață, pe stomacul gol, 30 de picături de tinctură pe o felie de pâine.

  • Contribuie la sănătatea aparatului respirator

În cazul afecțiunilor pulmonare, se administrează câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, cu o lingură de miere de albine și inhalații (100 de picături de tinctură la un litru de apă fierbinte).

  • Utilizări în industria cosmetică

Produsele apicole sunt folosite în compoziția săpunurilor, loțiunilor și produselor cosmetice, în general. Administrată local, tinctura are efecte benefice asupra dermatitei, acneei, negilor și a altor afecțiuni ale pielii.

Tinctura de propolis are proprietăți antibacteriene, antivirale, antifungice și antiinflamatoare.

Contraindicații

Tinctura de propolis este un tratament sigur și benefic, atâta timp cât este administrat în dozele recomandate. Poate provoca, însă, reacții alergice la persoanele sensibile la albine sau la produsele cu origine apicolă.

Reacția alergică tipică este o erupție cutanată asemănătoare eczemelor. Prin urmare,  este indicată discuția cu un medic înainte de începerea unui tratament cu propolis sau tinctură de propolis.

Precauții și avertismente speciale:

  • Sarcina și alăptarea – nu există suficiente informații despre siguranța administrării propolisului în cazul unei sarcini sau a alăptării
  • Astm – unii experți cred că anumite substanțe chimice din propolis ar putea agrava simptomele de astm
  • Alergii – nu se recomanda administrarea în cazul alergiei la produsele secundare provenite de la albine
  • Chirurgie – o anumită substanță chimică din propolis ar putea încetini coagularea sângelui. Utilizarea propolisului poate crește riscul de sângerare în timpul și după intervenția chirurgicală, prin urmare este indicată oprirea tratamentului cu propolis cu două săptămâni înainte de orice operație.
  • Conține alcool – din cauza asta nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, steatoză hepatică, ciroză hepatică, gastrită hiper-acidă, ulcer gastric sau duodenal și tratamente care nu permit consumul de alcool.

În vreme ce mierea de albine este delicioasă în băuturi și deserturi, ne trebuie neglijată nici tinctura de propolis în alimentația ta recurentă. Proprietățile benefice pentru organism fac din acest supliment un remediu ce merită încercat pentru imunitate și o stare de bine.

Boli de piele ameliorate de propolis

Ca tratament extern, propolisul este eficient în ameliorarea simptomelor herpesului cu diferite localizări (tinctură pe locul afectat, de 2-3 ori pe zi), ale eczemelor (aplicarea de comprese cu tinctură sau unguent de 2-3 ori pe zi), arsurilor (tinctură – pentru arsurile grave, şi unguent de propolis şi tătăneasă – pentru arsurile uşoare), coşurilor, punctelor negre şi a furunculelor (sub formă de tinctură aplicată pe zona afectată), îmbunătăţirea simptomelor de ulcer varicos (aplicaţii de tinctură şi unguent de propolis pe zona ulcerată).

Sub ce forme se găsește propolisul

  • Tinctura

Dacă nu vrem să luăm acest remediu gata preparat din comerţ, putem să-l obţinem acasă: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 90 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, timp în care se agită zilnic, după care se filtrează. Tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează din acest remediu câte 50 de picături, puse pe puţină pâine uscată sau în miere, de patru ori pe zi.

Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită (se întăresc) în contact cu apa, devenind insolubile şi ca atare trec prin organism fără efect. De asemenea, nu se ia tinctura de propolis simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.

  • Propolisul brut

O bucăţică de propolis de mărimea unei alune se suge asemenea unei bomboane, cât putem de mult, aşa încât principiile sale active să îşi facă efectul local. Este un tratament recomandat în infecţii la nivelul gurii, în faringite şi în amigdalite. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că propolisul nu are o acţiune amplă, asupra întregului organism, ci doar locală. Un alt inconvenient este că propolisul aderă foarte puternic pe dantură, necesitând apoi o spălare îndelungată şi repetată.

  • Unguentul de propolis

Într-o ceşcuţă (50 ml) de untură încinsă pe foc foarte mic se pun trei linguri de tinctură de propolis şi o bucăţică de ceară de mărimea unei alune, după care se amestecă continuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, după care se amestecă în continuare până când se întăreşte. Preparatul se păstrează la frigider, folosindu-se extern contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor şi a rănilor uşoare, contra eczemelor (mai ales a celor uscate).

  • Apă de propolis

Aşa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din calităţile sale. Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe (aprox. 25 ml) de tinctură de propolis la un pahar de apă (200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simplă nu poate fi folosită, deoarece are o acţiune prea dură asupra ţesuturilor. Apa de propolis, obţinută în proporţiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariei dentare (se fac clătiri atente ale gurii după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale la femei (leucoree, cervicită).

  • Mierea propolizată

Se obţine prin combinarea unei linguriţe de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de miere. Este un produs recomandat copiilor, cărora li se va administra jumătate de lingură de 3 ori pe zi, pentru întărirea sistemului imunitar, pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale.

Surse articol:

Surse foto: Pixabay & Unsplash

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here